Unirea de la Brest (1596)

Cei mai mulți dintre episcopii ortodocși ai Mitropoliei Kievului, aflată atunci în Uniunea statală polono-lituaniană și sub o presiune grea, s-au supus Romei la Brest, păstrând ritul bizantin, clerul căsătorit și slujbele în slavonă. Doi episcopi au refuzat, și împreună cu ei frățiile, cele mai multe mănăstiri și o mare parte a mirenilor, care au rămas fără ierarhie până când aceasta a fost refăcută în taină, în 1620. Au rezultat două Biserici cu același rit, în aceleași orașe, și patru secole de amărăciune. Obiecția ortodocșilor nu a privit niciodată ritul, ci metoda: o comuniune încheiată la vârf, de episcopi, peste capul poporului, într-o jurisdicție în care statul o răsplătea.