Monahism
9 subiecte
EsențialMonahismMuntele Athos (Sfântul Munte)Peninsula din nordul Greciei închinată monahilor de mai bine de o mie de ani și inima monahismului ortodox. Sihaștri trăiau acolo încă dinainte de secolul al X-lea, dar istoria lui ca Sfânt Munte începe cu Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul, care a întemeiat Marea Lavră în 963. Și-l împart douăzeci de mănăstiri conducătoare, șaptesprezece grecești, una rusească, una sârbească și una bulgărească, iar printre ele sunt schituri, chilii și sihăstrii. Se conduc singure prin Sfânta Chinotită de la Kareia, sub autoritatea duhovnicească a Patriarhului Ecumenic și sub suveranitatea statului grec; țin calendarul iulian și ora bizantină și nu primesc femei, căci muntele este socotit Grădina Maicii Domnului, care, după tradiție, a debarcat acolo în drum spre Cipru. Sfântul Grigorie Palama s-a rugat acolo și Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul a editat acolo Filocalia, iar după un lung declin sfârșitul secolului al XX-lea i-a adus din nou monahi tineri, mulți dintre ei fii duhovnicești ai Sfântului Cuvios Iosif Isihastul. Bărbații vin ca pelerini, cu o învoire, diamonitirionul, și rămân ca oaspeți ai monahilor.ImportantMonahismMonahismulViața monahală: retragerea din lume pentru rugăciune neîncetată și pocăință. A început în pustiul Egiptului la sfârșitul secolului al III-lea, cu Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, și a primit formă de obște de la Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare și de la Sfântul Vasile cel Mare. Ortodoxia nu are ordine călugărești separate. Există o singură stare monahală, în trei forme: singurătatea pustnicului, obștea chinovială și, între ele, schitul. Intrarea se face prin tundere, iar voturile sunt pe viață.ImportantMonahismPărinții și Maicile pustieiBărbații și femeile care, de la sfârșitul secolului al III-lea, au ieșit în pustiile Egiptului, Palestinei și Siriei ca să trăiască numai pentru Dumnezeu și au făcut, cum scria Sfântul Ierarh Atanasie cel Mare, din pustie o cetate. Sfântul Cuvios Antonie cel Mare a mers cel mai departe și a rămas cel mai mult, iar Viața lui, scrisă de Atanasie în jurul anului 360, a purtat acest ideal în toată lumea creștină. În jurul lor au crescut cele trei feluri de viețuire pe care Biserica le păstrează și astăzi: pustnicul singur, ca Antonie; grupul mic în jurul unui stareț, ca în pustia Schitului, sub Sfântul Cuvios Macarie cel Mare; și obștea sub o rânduială, așa cum a întemeiat-o Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare în Tebaida. Au fost și Maici, nu numai Părinți, între care Sinclitichia, Sarra și Teodora. Ceea ce au învățat s-a transmis sub formă de cuvinte, scurte și tăioase, adunate în secolul al V-lea în Pateric (Apoftegmele Părinților); Paladie a consemnat ce a văzut printre ei, iar Sfântul Cuvios Ioan Casian a dus învățătura lor în Apus. Aproape orice cuvânt de mai târziu al spiritualității ortodoxe, despre patimi, despre trezvie, despre smerenie, pornește de la al lor.ImportantMonahismFormele monahismuluiFelurile în care se trăiește viața monahală, toate mai vechi decât orice rânduială care le descrie. Chinovia este o obște în care totul este comun, masa, munca și rugăciunea, sub ascultarea unui egumen, așa cum a întemeiat-o Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare în Egipt, cum i-a dat Sfântul Vasile cel Mare regulile și Sfântul Cuvios Teodor Studitul forma bizantină. Lavra, așa cum și-a zidit-o Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit în pustiul Iudeii, își risipește monahii în chilii în jurul unei biserici și îi adună la sfârșitul săptămânii. Schitul este un sat de case mici în jurul unei biserici centrale; chilia este o singură casă, cu starețul ei și cu unul sau doi ucenici; iar pustnicul trăiește singur, cum mai trăiesc și astăzi unii în stâncile de la vârful sudic al Athosului. Rânduiala idioritmică, în care fiecare monah își păstra propria pungă și propria masă, s-a răspândit la Athos la sfârșitul Evului Mediu și s-a încheiat acolo în 1992, când ultima mănăstire de acest fel a revenit la viața de obște.ImportantMonahismLavra Sfânta Treime a Sfântului SerghieInima duhovnicească a Ortodoxiei ruse, întemeiată de Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej în 1337, lângă Moscova. Cea mai sfântă mănăstire a Rusiei. Sfântul Serghie l-a binecuvântat pe Dimitrie Donskoi înaintea bătăliei de la Kulikovo (1380). Aici și-a pictat Rubliov icoana Sfintei Treimi. Găzduiește Academia Teologică din Moscova. Lavra, închisă în 1920 și redeschisă în 1946, rămâne centrul spiritualității ruse.ImportantMonahismMănăstirea Optina (Optina Pustîn)Vestită mănăstire rusă din regiunea Kaluga, renumită în secolul al XIX-lea pentru tradiția ei de povățuire duhovnicească a stareților (starcestvo). Stareți precum Leonid, Macarie, Ambrozie și Nectarie au atras pelerini din toate categoriile sociale: Dostoievski, Gogol și Tolstoi au vizitat-o cu toții. Părintele Zosima din Frații Karamazov are drept model pe starețul Ambrozie. A fost redeschisă la sfârșitul epocii sovietice.ImportantMonahismMănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai)Cea mai veche mănăstire creștină din lume locuită fără întrerupere, zidită la poalele Muntelui Sinai de împăratul Iustinian (secolul al VI-lea). Adăpostește a doua colecție de manuscrise vechi din lume ca mărime (după cea a Vaticanului), între care și file din Codexul Sinaitic. Păstrează icoane de neînlocuit, care au supraviețuit iconoclasmului pentru că mănăstirea se afla pe un teritoriu stăpânit de musulmani. Face parte din patrimoniul mondial UNESCO.MonahismMănăstirile de la MeteoraMănăstirile zidite pe stâlpii de gresie din Tesalia, unde pustnici au trăit în peșteri începând din secolul al XI-lea și unde Sfântul Cuvios Atanasie Meteoritul, venit de la Muntele Athos, a întemeiat Marele Meteor în secolul al XIV-lea. Au fost cândva peste douăzeci; șase trăiesc și astăzi. Până în anii 1920, singura cale de a urca la câteva dintre ele era o scară de frânghie sau o plasă trasă în sus cu un troliu, iar monahii, întrebați când se schimbă frânghia, se spune că ar fi răspuns: când o va lăsa Domnul să se rupă. UNESCO le-a înscris în patrimoniul mondial în 1988. Astăzi atrag mulțimi de vizitatori și păstrează încă rânduiala slujbelor, posturile și tăcerea pentru care au fost zidite atât de departe de pământ.MonahismTunderea în monahismSlujba prin care cineva devine monah sau monahie, cu tăierea părului în chipul crucii, ca un dintâi prinos al întregii sale ființe. Se face în trepte. Novicele devine rasofor: primește rasa neagră și, de obicei, un nume nou, fără să depună voturi. Schima mică aduce voturile ascultării, fecioriei și sărăciei, mantia și un metanier, numit în slujbă sabia Duhului. Schima mare, pe care unii o primesc abia aproape de moarte, este chipul îngeresc deplin. Despre această slujbă se spune că este un al doilea botez, pentru că cel tuns se spală de cele dinainte și începe din nou, iar Biserica cântă asupra lui pilda fiului risipitor și a Tatălui care a alergat în întâmpinarea lui.