Formele monahismului

Felurile în care se trăiește viața monahală, toate mai vechi decât orice rânduială care le descrie. Chinovia este o obște în care totul este comun, masa, munca și rugăciunea, sub ascultarea unui egumen, așa cum a întemeiat-o Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare în Egipt, cum i-a dat Sfântul Vasile cel Mare regulile și Sfântul Cuvios Teodor Studitul forma bizantină. Lavra, așa cum și-a zidit-o Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit în pustiul Iudeii, își risipește monahii în chilii în jurul unei biserici și îi adună la sfârșitul săptămânii. Schitul este un sat de case mici în jurul unei biserici centrale; chilia este o singură casă, cu starețul ei și cu unul sau doi ucenici; iar pustnicul trăiește singur, cum mai trăiesc și astăzi unii în stâncile de la vârful sudic al Athosului. Rânduiala idioritmică, în care fiecare monah își păstra propria pungă și propria masă, s-a răspândit la Athos la sfârșitul Evului Mediu și s-a încheiat acolo în 1992, când ultima mănăstire de acest fel a revenit la viața de obște.