Texte patristice și ascetice

21 de subiecte

EsențialTexte patristice și asceticeFilocaliaO antologie de texte despre trezvie și rugăciune, scrise între secolele al IV-lea și al XV-lea de vreo treizeci și șase de Părinți, de la pustia Egiptului până la Sfântul Grigorie Palama și isihaștii generației sale, adunate de Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul și de Sfântul Ierarh Macarie al Corintului și tipărite la Veneția în 1782. Titlul ei complet spune la ce slujește: Filocalia Părinților neptici, în care, prin filosofia faptei și a contemplației, mintea se curăță, se luminează și se desăvârșește. Ea învață paza inimii, războiul cu patimile și Rugăciunea lui Iisus și presupune un cititor care are un părinte duhovnicesc. Numele este mai vechi decât cartea: Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie Teologul îl dăduseră antologiei lor din Origen. Versiunea slavonă a Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi, Dobrotoliubie, a ajuns în Rusia în 1793 și este cartea pe care o poartă pelerinul din „Pelerinul rus”, iar Sfântul Teofan Zăvorâtul a alcătuit una rusească, mai amplă. Traducerea engleză din greacă a apărut în patru volume între 1979 și 1995, iar al cincilea în 2023.EsențialTexte patristice și asceticeDespre întruparea Cuvântului (Sfântul Atanasie cel Mare)Scurtul tratat al Sfântului Atanasie cel Mare despre pricina pentru care Cuvântul S-a făcut trup, a doua jumătate a unei singure lucrări, a cărei primă jumătate este „Cuvânt împotriva elinilor”. A fost scris în tinerețea lui, înainte de controversa ariană, după datarea tradițională, sau în primul său exil, în anii 330, după o datare mai recentă. Argumentarea lui începe cu căderea, înțeleasă ca o alunecare înapoi spre neființa din care a fost făcută omenirea: Dumnezeu nu putea lăsa chipul Său să piară și nu putea nici să-Și ia înapoi cuvântul că moartea va urma încălcării poruncii. De aceea, Cuvântul a luat un trup care putea muri, l-a dat pentru toți și l-a înviat, iar moartea a fost desființată dinăuntru. Un portret care a fost desfigurat, spune el, nu se aruncă: vine din nou cel pe care îl înfățișează, ca asemănarea să poată fi înnoită pe același lemn. Aproape de sfârșitul tratatului se află fraza lui cea mai des citată: „El S-a făcut om, ca noi să fim îndumnezeiți”. C.S. Lewis a scris introducerea la traducerea lui engleză din 1944 și a folosit prilejul pentru a-i îndemna pe cititori să citească o carte veche la fiecare carte nouă.EsențialTexte patristice și asceticeDespre Sfântul Duh (Sfântul Vasile cel Mare)Scris în jurul anului 375 pentru Amfilohie al Iconiei și prilejuit de o dispută în jurul unei prepoziții. Sfântul Vasile cel Mare dăduse slavă Tatălui cu Fiul, împreună cu Duhul Sfânt, și fusese atacat pentru aceasta, deoarece forma obișnuită Îl așeza pe Duhul mai jos. Răspunsul lui este că Duhul este închinat și slăvit împreună cu Tatăl și cu Fiul pentru că este Dumnezeu, iar tratatul adună dovezile pentru aceasta din Scriptură și din ceea ce face Biserica. Capitolul al douăzeci și șaptelea este formularea ortodoxă clasică despre Tradiția nescrisă: semnul crucii, întoarcerea spre răsărit la rugăciune, cuvintele epiclezei și binecuvântarea apei nu se află nicăieri în Scriptură și nimeni nu se îndoiește de ele. Șase ani mai târziu, Sinodul al II-lea Ecumenic a pus învățătura lui în Crez.EsențialTexte patristice și asceticeTriadele (În apărarea sfinților isihaști)Sfântul Grigorie Palama a scris aceste nouă tratate, în trei grupe de câte trei, între 1338 și 1341, ca să-i răspundă lui Varlaam Calabrezul, care îi batjocorise pe monahii athoniți numindu-i „omfalopsihi” și negase că cineva ar putea vedea lumina lui Dumnezeu. Argumentarea stă pe două picioare. Trupul nu este o închisoare, iar rugăciunea nu este netrupească, așa că o metodă trupească nu este absurdă. Iar Dumnezeu este cu adevărat de necunoscut în ființa Sa și cu adevărat împărtășibil în energiile Sale, care nu sunt nici făptură, nici o parte din El, așa că ceea ce văd sfinții pe Tabor și în chilie este Dumnezeu Însuși. Fiecare formulare folosită de sinoadele din 1341, 1347 și 1351 se află deja aici.ImportantTexte patristice și asceticeApoftegmele Părinților pustiei (Patericul)O culegere a ceea ce au spus cu adevărat monahii din Egipt, scrisă după moartea lor de oameni care auziseră de la oameni care auziseră. Nimic din ea nu este sistematic. Un frate cere un cuvânt, iar un bătrân îi dă o singură frază, și de obicei fraza este despre a nu judeca pe nimeni, sau despre a rămâne în chilie, sau despre ce e de făcut când ai căzut din nou. S-a păstrat în două mari alcătuiri, una alfabetică, după părintele care a vorbit, și una pe teme, și este materia primă care stă la baza aproape a întregii literaturi ascetice ortodoxe de mai târziu. Citită de la un capăt la altul, este și foarte hazlie, iar acest lucru nu este întâmplător.ImportantTexte patristice și asceticeCanonul cel Mare al Sfântului Andrei CriteanulDouă sute cincizeci de tropare care străbat întreaga Scriptură, de la Adam până la tâlharul de pe cruce, și fac din fiecare personaj al ei o acuzație împotriva celui care cântă. Cel care cântă l-a întrecut pe Cain, ucigându-și propria conștiință, și a rămas mai prejos de Abel; Lia și Rahila sunt fapta și contemplația; omul care a căzut între tâlhari pe drumul spre Ierihon este din nou cel care cântă. Aproape fiecare tropar este precedat de același stih: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă”. Se citește în patru părți în prima săptămână a Postului Mare, iar în întregime, împreună cu Viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, în joia din săptămâna a cincea, stând în picioare, cu metanii.ImportantTexte patristice și asceticeCorpusul areopagiticPatru tratate și zece epistole purtând numele atenianului adus la credință de Sfântul Apostol Pavel: „Despre numirile dumnezeiești”, „Despre teologia mistică”, „Despre ierarhia cerească” și „Despre ierarhia bisericească”. „Despre teologia mistică” are unsprezece pagini și este izvorul întregului vocabular apofatic al Răsăritului; se încheie cu un șir de negații care neagă până și negațiile. Din „Despre ierarhia cerească” provin cele nouă cete îngerești. Paternitatea lor a fost pusă la îndoială încă din secolul al VI-lea, iar astăzi scrierile sunt datate în jurul anului 500, lucru pe care tradiția ortodoxă l-a primit fără greutate: cel care le-a purtat mai departe a fost Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul, ale cărui Ambigua, împreună cu scoliile care au circulat sub numele lui, le-au citit într-un fel de care niciun origenist sau monofizit nu se putea folosi.ImportantTexte patristice și asceticeCuvintele despre nevoință ale Sfântului Isaac SirulSfântul Isaac Sirul, sau de Ninive (secolul al VII-lea), episcop de limbă siriacă, devenit sihastru. Cuvintele sale despre nevoință se numără printre cele mai adânci texte mistice ale literaturii creștine: despre smerenie, singurătate, lacrimi, rugăciune, iubirea lui Dumnezeu pentru toată creația și taina milostivirii dumnezeiești. Sunt citite mult în mănăstirile ortodoxe. Viziunea sa despre iubirea lui Dumnezeu ca un foc care mistuie totul i-a pus la încercare pe cititori de-a lungul secolelor.ImportantTexte patristice și asceticeExpunerea exactă a credinței ortodoxe (Dogmatica)A treia și cea mai întinsă parte din „Izvorul cunoștinței” al Sfântului Cuvios Ioan Damaschin, scrisă în Lavra Sfântului Sava în secolul al VIII-lea, după o carte de definiții filosofice și un catalog al ereziilor. Ea expune, în cele o sută de capitole ale sale, ceea ce învățaseră Părinții greci despre Dumnezeu Cel unul și despre Treime, despre creație, îngeri și om, despre pronie, despre Hristos Cel întrupat, cu cele două firi și cele două voințe ale Sale, despre Născătoarea de Dumnezeu, iar apoi despre Botez, Euharistie, cinstirea icoanelor și înviere. Metoda ei este anunțată la începutul întregii lucrări: să nu spună nimic de la sine, ci să adune ceea ce elaboraseră cei mai de seamă dascăli. Timp de secole a fost manualul Bisericii. Burgundio din Pisa a tradus-o în latină în anii 1150, împărțită în patru cărți, iar Petru Lombardul și Toma de Aquino s-au folosit amândoi de ea, astfel încât ea este canalul prin care o mare parte din teologia Părinților greci a ajuns în Apusul medieval.ImportantTexte patristice și asceticePelerinul rusO povestire rusească anonimă, publicată întâi la Kazan în 1881 și, adăugită, în 1884, despre un drumeț care a auzit citindu-se la Sfânta Liturghie cuvintele „Rugați-vă neîncetat” (I Tesaloniceni 5, 17) și nu a găsit pe nimeni care să-i spună cum. În cele din urmă, un stareț îl învață: îi dă Filocalia și Rugăciunea lui Iisus și îi rânduiește să o rostească de trei mii de ori pe zi, apoi de șase mii, apoi de douăsprezece mii, până când rugăciunea trece de pe buze în inima lui și începe să se rostească singură. Pelerinul străbate apoi pe jos Rusia spre Siberia, cu pesmeți, o Biblie și Filocalia în traistă, și povestește ce a lucrat rugăciunea în el și în oamenii pe care i-a întâlnit. Chiar starețul din carte stăruie că rugăciunea se învață sub ascultare, iar de atunci scriitorii ortodocși au avertizat să nu fie citită ca o tehnică de încercat de unul singur. Autorul ei nu a fost niciodată identificat cu certitudine. În limba engleză a devenit cea mai cunoscută carte despre Rugăciunea lui Iisus, ajutată de J. D. Salinger, a cărui eroină, Franny, o poartă în geantă.ImportantTexte patristice și asceticePenticostarulCartea celor cincizeci de zile de la Paști până la Rusalii și a Duminicii Tuturor Sfinților, care le urmează. Cuprinde însăși slujba Paștilor, Săptămâna Luminată, duminicile Tomii, a Mironosițelor, a Slăbănogului, a Samarinencei și a Orbului, apoi Înjumătățirea Cincizecimii, Înălțarea Domnului, pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic și Rusaliile, cu rugăciunile plecării genunchilor. Tonul cărții este neamestecat: timp de cincizeci de zile nu se îngenunchează, în Săptămâna Luminată nu se postește miercurea și vinerea, iar „Hristos a înviat” ține locul aproape oricărei rugăciuni de început.ImportantTexte patristice și asceticeScara dumnezeiescului urcușCartea Sfântului Cuvios Ioan Scărarul despre viața monahală, scrisă la Sinai în secolul al VII-lea, la rugămintea egumenului Raitului, și pricina pentru care el este numit Scărarul, de la scară, în grecește klimax. Are treizeci de trepte, câte una pentru fiecare an al vieții ascunse a lui Hristos dinainte de Botezul Său, iar ele urcă de la lepădarea de lume, prin ascultare, plâns, lupta cu fiecare patimă pe rând și lunga luptă cu mândria, la dreapta socoteală, liniștire, rugăciune și nepătimire, iar în vârf la credință, nădejde și dragoste, dintre care cea mai mare este dragostea. Este scrisă în cugetări scurte și aspre, ușor de ținut minte și greu de uitat. Mănăstirile o citesc în întregime în fiecare an, în Postul Mare, iar Duminica a patra din Post îi ține pomenirea. Icoana Scării de la Sinai, din secolul al XII-lea, arată lucrul despre care avertizează cartea: monahi care urcă spre Hristos, iar pe unii dintre ei demonii îi trag jos de pe trepte.ImportantTexte patristice și asceticeTeologia mistică a Bisericii de RăsăritCartea lui Vladimir Lossky, publicată în franceză, la Paris, în 1944 și în engleză în 1957, pentru mulți cititori din Apus cea dintâi prezentare a teologiei ortodoxe în propriii ei termeni. Afirmația de la început guvernează tot restul: nu există mistică creștină fără teologie și, mai ales, nu există teologie fără mistică. De aici, cartea trece prin calea apofatică a Areopagitului, Treimea ca temei al tuturor, distincția dintre ființa lui Dumnezeu și energiile Sale, persoana în contrast cu natura, lucrarea Fiului și lucrarea Duhului și îndumnezeirea ca scop al întregului. Lossky a scris ca fiu al emigrației ruse și ca un critic al sofiologiei părintelui Serghei Bulgakov, iar împreună cu părintele Georges Florovsky a modelat întoarcerea la Sfinții Părinți care a marcat teologia ortodoxă a secolului al XX-lea. Cercetători ortodocși de mai târziu au socotit că opoziția pe care o face între Răsărit și Apus este pe alocuri trasă prea apăsat și au spus-o fără să înceteze a-l citi.ImportantTexte patristice și asceticeTriodulCartea de slujbă a celor zece săptămâni dinaintea Paștilor, de la Duminica Vameșului și a Fariseului până la Sâmbăta Mare. Numele îi vine de la canoanele de trei cântări pe care le folosește în zilele de peste săptămână. Cuprinde duminicile dinaintea Postului, care pregătesc postul, întregul Post Mare, Sâmbetele celor adormiți, Sâmbăta lui Lazăr, Duminica Floriilor și slujbele Săptămânii Mari, între care cele douăsprezece Evanghelii ale Sfintelor Pătimiri și Prohodul Domnului. Cea mai mare parte din cea mai frumoasă imnografie a ritului bizantin se află în această carte, iar o bună parte din învățătura efectivă a Bisericii despre pocăință se află în ea, și nu în vreun tratat.ImportantTexte patristice și asceticeDidahia (Învățătura celor doisprezece Apostoli)Cel mai vechi text catehetic creștin cunoscut (cca 50-120 d.Hr.), descoperit în 1873. Cuprinde învățături despre viața morală („cele două căi”: a vieții și a morții), despre Botez, post, rugăciune (între altele, rugăciunea „Tatăl nostru”, de trei ori pe zi), Euharistie și rânduiala bisericească. Deschide o fereastră spre cultul și viața celor dintâi comunități creștine.ImportantTexte patristice și asceticeDobrotoliubie (Filocalia slavonă)Filocalia slavonă, „Iubirea de bine”, tradusă de Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi și de monahii săi la Neamț, în Moldova, după colecția grecească a Sfântului Nicodim și a Sfântului Macarie, și tipărită la Moscova în 1793. Ea a dus tradiția trezviei și a Rugăciunii lui Iisus din Athos în mănăstirile rusești, iar prin ucenicii lui Paisie la Optina, unde le-a dat stareților învățătura lor. Este cartea pe care pelerinul din „Pelerinul rus” o poartă în traistă și o citește la marginea drumului. Mai târziu, Sfântul Teofan Zăvorâtul a alcătuit o versiune rusească mai amplă, în cinci volume, purtând tot același nume, care a pus textele în limba pe care o putea citi întreaga Rusie.ImportantTexte patristice și asceticeÎmpotriva ereziilor (Sfântul Irineu)Cea mai importantă lucrare antignostică a creștinismului timpuriu (cca 180 d.Hr.). Expune sistemele gnostice și le combate pe temeiul Sfintei Scripturi, al Sfintei Tradiții și al succesiunii apostolice. Dezvoltă teologia „recapitulării”: Hristos recapitulează în Sine întreaga omenire, răsturnând căderea lui Adam. Este fundamentală pentru înțelegerea ortodoxă a Tradiției și pentru eclesiologie.ImportantTexte patristice și asceticePentru viața lumii (părintele Schmemann)O carte a părintelui Alexander Schmemann (1963), un clasic al teologiei sacramentale. Înfățișează viziunea ortodoxă asupra întregii vieți ca taină: creația ca dar al lui Dumnezeu, Euharistia ca centru al vieții creștine și creștinismul ca bucurie și mulțumire, și nu ca simplă morală sau ritual. Poate cea mai bună carte a secolului al XX-lea despre credința ortodoxă pentru cititorul care nu este specialist.ImportantTexte patristice și asceticePidalionul (Cârma)Colecția canonică a Bisericii grecești, alcătuită de Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul împreună cu monahul Agapie și tipărită pentru prima dată în 1800. Cuprinde canoanele Sfinților Apostoli, ale Sinoadelor Ecumenice și ale celor locale și ale Sfinților Părinți, fiecare urmat de tâlcuirea proprie a lui Nicodim și de o notă despre felul în care se aplică de fapt, iar tocmai aceasta face din ea o cârmă, și nu un cod de legi. Este lucrarea de referință pentru dreptul canonic ortodox în practica grecească, iar în notele ei de subsol cititorul întâlnește principiul potrivit căruia canoanele sunt mânuite ca o cârmă, și nu ascultate în mod mecanic.Texte patristice și asceticeOfrandă monahilor contemporani (Sfântul Ignatie Briancianinov)Un îndreptar cuprinzător al vieții duhovnicești, scris de Sfântul Ignatie Briancianinov (1807-1867), episcop rus și scriitor ascetic. O expunere sistematică a asceticii ortodoxe pentru monahi, mai întâi pentru cei începători: rugăciunea, postul, trezvia, smerenia, lupta cu gândurile. Este adresată monahilor și tuturor celor care caută calea adevăratei vieți monahale.Texte patristice și asceticePăstorul lui HermaUn text creștin timpuriu (cca 100-160 d.Hr.), citit pe scară largă și aproape inclus în canonul Noului Testament. Cuprinde vedenii în care Biserica i se arată lui Herma, precum și porunci și pilde pe care i le dă un înger în veșmânt de păstor. Este important pentru învățătura sa despre pocăința de după Botez și despre posibilitatea unei „a doua pocăințe”. A influențat teologia pocăinței în Răsăritul creștin.