Apoftegmele Părinților pustiei (Patericul)

O culegere a ceea ce au spus cu adevărat monahii din Egipt, scrisă după moartea lor de oameni care auziseră de la oameni care auziseră. Nimic din ea nu este sistematic. Un frate cere un cuvânt, iar un bătrân îi dă o singură frază, și de obicei fraza este despre a nu judeca pe nimeni, sau despre a rămâne în chilie, sau despre ce e de făcut când ai căzut din nou. S-a păstrat în două mari alcătuiri, una alfabetică, după părintele care a vorbit, și una pe teme, și este materia primă care stă la baza aproape a întregii literaturi ascetice ortodoxe de mai târziu. Citită de la un capăt la altul, este și foarte hazlie, iar acest lucru nu este întâmplător.