Scara dumnezeiescului urcuș

Cartea Sfântului Cuvios Ioan Scărarul despre viața monahală, scrisă la Sinai în secolul al VII-lea, la rugămintea egumenului Raitului, și pricina pentru care el este numit Scărarul, de la scară, în grecește klimax. Are treizeci de trepte, câte una pentru fiecare an al vieții ascunse a lui Hristos dinainte de Botezul Său, iar ele urcă de la lepădarea de lume, prin ascultare, plâns, lupta cu fiecare patimă pe rând și lunga luptă cu mândria, la dreapta socoteală, liniștire, rugăciune și nepătimire, iar în vârf la credință, nădejde și dragoste, dintre care cea mai mare este dragostea. Este scrisă în cugetări scurte și aspre, ușor de ținut minte și greu de uitat. Mănăstirile o citesc în întregime în fiecare an, în Postul Mare, iar Duminica a patra din Post îi ține pomenirea. Icoana Scării de la Sinai, din secolul al XII-lea, arată lucrul despre care avertizează cartea: monahi care urcă spre Hristos, iar pe unii dintre ei demonii îi trag jos de pe trepte.