Cele opt patimi (logismoi)

Cele opt gânduri de căpetenie prin care este atacat sufletul, așa cum le-a rânduit Evagrie Ponticul pornind de la experiența pustiei egiptene: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, întristarea, mânia, akedia, adică moleșeala de la amiază care face chilia de nesuportat, slava deșartă și mândria. Sfântul Cuvios Ioan Casian a dus lista în Apus, unde mai târziu a fost topită în cele șapte păcate capitale, dar Răsăritul a păstrat-o ca pe harta unei lupte, nu ca pe o listă de fărădelegi. Părinții urmăreau felul în care un gând devine patimă, pe care Sfântul Cuvios Ioan Scărarul îl descrie în trepte: momeala, însoțirea, adică convorbirea cu ea, consimțirea, robirea, lupta și, în cele din urmă, patima însăși, o deprindere săpată în suflet. Fiecare își are leacul său, postul împotriva lăcomiei pântecelui, milostenia împotriva iubirii de arginți, smerenia împotriva mândriei, iar ținta este nepătimirea: nu lipsa simțămintelor, ci libertatea de a nu fi stăpânit de ceea ce simți.