Expunerea exactă a credinței ortodoxe (Dogmatica)

A treia și cea mai întinsă parte din „Izvorul cunoștinței” al Sfântului Cuvios Ioan Damaschin, scrisă în Lavra Sfântului Sava în secolul al VIII-lea, după o carte de definiții filosofice și un catalog al ereziilor. Ea expune, în cele o sută de capitole ale sale, ceea ce învățaseră Părinții greci despre Dumnezeu Cel unul și despre Treime, despre creație, îngeri și om, despre pronie, despre Hristos Cel întrupat, cu cele două firi și cele două voințe ale Sale, despre Născătoarea de Dumnezeu, iar apoi despre Botez, Euharistie, cinstirea icoanelor și înviere. Metoda ei este anunțată la începutul întregii lucrări: să nu spună nimic de la sine, ci să adune ceea ce elaboraseră cei mai de seamă dascăli. Timp de secole a fost manualul Bisericii. Burgundio din Pisa a tradus-o în latină în anii 1150, împărțită în patru cărți, iar Petru Lombardul și Toma de Aquino s-au folosit amândoi de ea, astfel încât ea este canalul prin care o mare parte din teologia Părinților greci a ajuns în Apusul medieval.