Hristologia

Cine este Hristos, așa cum L-au definit sinoadele de-a lungul a patru sute de ani: o singură Persoană, Fiul cel veșnic, în două firi depline, dumnezeiască și omenească, unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit. Fiecare parte a acestei fraze răspunde cuiva. Nestorie L-a împărțit pe Hristos în Dumnezeu și un om unit cu El, iar Efesul, în 431, a răspuns că Cel născut din Fecioară este Dumnezeu, deci ea este Născătoare de Dumnezeu. Eutihie a lăsat omenitatea să se dizolve în dumnezeire, iar Calcedonul, în 451, a răspuns cu cele patru adverbe. Monoteliții I-au atribuit lui Hristos o singură voință, iar Sinodul al VI-lea Ecumenic, în 681, urmând învățătura Sfântului Maxim, a răspuns că fiecare fire își are voința și lucrarea ei, cea omenească ascultând în mod liber de cea dumnezeiască. Pentru că Persoana este una, ceea ce ține de oricare dintre firi se poate spune despre El: Dumnezeu a fost răstignit, iar un om primește închinare. Bisericile orientale care nu au primit Calcedonul rămân despărțite, iar dialogul cu ele nu s-a încheiat cu o reunire.