Chenoza (deșertarea de Sine)

„S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând” (Filipeni 2, 7). Tâlcuirea ortodoxă a acestui verset este atentă la ce anume este deșertarea: Fiul nu Își leapădă dumnezeirea și nici nu suspendă ceva din ea, pentru că o dumnezeire care poate fi lăsată deoparte nu este dumnezeire. Deșertarea este asumarea. Ceea ce ia asupra Sa este întreaga noastră condiție, cu foamea, oboseala, neștiința ca om, frica din grădină și moartea, și o ia fără să înceteze nicio clipă să plinească toate ca Dumnezeu. Teoriile chenotice moderne, care Îl fac pe Cuvântul să Se dezbrace de atotștiință sau de atotputernicie ca să devină om, nu sunt așadar o smerenie mai adâncă, ci vechea greșeală de a face din Întrupare o scădere.