Îndumnezeirea (theosis)

Scopul vieții omului, în înțelegerea ortodoxă: să devină prin har ceea ce Dumnezeu este prin fire. Scriptura numește aceasta a ne face „părtași dumnezeieștii firi” (II Petru 1, 4), iar Hristos citează psalmul care spune „dumnezei sunteți” (Psalmul 81, 6; Ioan 10, 34); Părinții au spus-o prin fraza pe care a făcut-o vestită Sfântul Atanasie cel Mare: Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să devină dumnezeu. Nu este o absorbție și nici o schimbare a ființei: omul rămâne persoană și făptură și se umple de Dumnezeu așa cum fierul din foc se umple de foc fără să înceteze a fi fier. Este împărtășirea de energiile necreate ale lui Dumnezeu, care sunt Dumnezeu Însuși, Care Se dăruiește, și nu de ființa Sa, de care nu se împărtășește nicio făptură. Începe la Botez și la Mirungere, se hrănește din Euharistie și se lucrează prin păzirea poruncilor, prin rugăciune și prin iubire; Schimbarea la Față este icoana îndumnezeirii. Sfântul Maxim spune că Dumnezeu și omul sunt paradigme unul altuia.