Sfântul Cuvios Serafim de Sarov (1754-1833)

Fiu de negustor din Kursk, a intrat în mănăstirea de la Sarov la douăzeci și patru de ani și a petrecut cea mai mare parte a următorilor cincizeci de ani în singurătate: într-o colibă din pădure, pe o piatră pe care, după propria mărturie, s-a rugat o mie de nopți, și zăvorât într-o chilie. Tâlharii care l-au bătut aproape de moarte au fost iertați, iar el a cerut să nu fie pedepsiți. Din 1825 și-a deschis ușa, iar mulțimile veneau la un om care îl întâmpina pe fiecare, în orice vreme a anului, cu salutul: bucuria mea, Hristos a înviat. Convorbirea sa cu moșierul Motovilov este cea mai limpede mărturie a spiritualității ruse despre scopul vieții creștine: dobândirea Duhului Sfânt, pe Care Motovilov L-a văzut strălucind pe chipul lui, în mijlocul zăpezii. Dobândește duhul păcii, spunea el, și mii de oameni în jurul tău se vor mântui. A fost canonizat în 1903. Pomenire: 2 ianuarie.