Sfântul Cuvios Sava, arhiepiscopul Serbiei

Rastko, fiul cel mai mic al domnitorului sârb Ștefan Nemania, a fugit la șaptesprezece ani în Sfântul Munte și a fost tuns în monahism acolo; tatăl său l-a urmat și a devenit monahul Simeon, iar împreună au întemeiat în 1198 mănăstirea sârbească Hilandar. În 1219 Sava a obținut de la patriarhul aflat la Niceea autocefalia Bisericii Sârbe și a fost hirotonit cel dintâi arhiepiscop al ei. I-a organizat eparhiile, i-a alcătuit cartea de drept canonic și i-a scris primele opere literare, și și-a împăcat frații care se certau. A trecut la Domnul în 1236, la Târnovo. În 1594 otomanii i-au ars moaștele la Belgrad, ca să frângă duhul poporului; pe locul acela se înalță marea biserică a Sfântului Sava. Pomenire: 14 ianuarie.