Biserica Ortodoxă Sârbă

Biserica pe care Sfântul Cuvios Sava a făcut-o de sine stătătoare în 1219, când a fost hirotonit la Niceea primul ei arhiepiscop, cu binecuvântarea Patriarhului Constantinopolului, aflat acolo în exil. A devenit patriarhie la Peć în 1346, a pierdut-o sub otomani în 1766 și a redobândit-o la Belgrad în 1920. Mănăstirile medievale din Kosovo (Peć, Dečani și Gračanica) păstrează unele dintre cele mai frumoase fresce ale lumii ortodoxe. În al Doilea Război Mondial, sute de mii de sârbi ortodocși, între care preoți și episcopi, au fost uciși în Statul Independent al Croației, iar sub comunism Biserica a fost supravegheată și îngrădită. Secolul al XX-lea i-a dat, de asemenea, întregii Biserici pe Sfântul Cuvios Iustin Popovici și pe Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici. În 2022 a acordat autocefalie Bisericii din Macedonia de Nord, pe care multă vreme refuzase să o recunoască. Patriarhul Porfirie o conduce din 2021.