Schimbarea la Față a Domnului: 6 august

Pe Muntele Tabor, Hristos i-a luat deoparte pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și S-a schimbat la față înaintea lor: fața Lui a strălucit ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina, și Moise și Ilie, Legea și Prorocii, morții și viii, vorbeau cu El despre sfârșitul Lui. Biserica prăznuiește Schimbarea la Față la 6 august, cu patruzeci de zile înainte de Înălțarea Sfintei Cruci, iar condacul ei lămurește de ce s-a descoperit atunci: „pe cât au putut ucenicii Tăi au văzut slava Ta, Hristoase Dumnezeule, pentru ca, atunci când Te vor vedea răstignit, să înțeleagă patima Ta cea de bunăvoie”. Pentru Biserica Ortodoxă, lumina taborică este lumina necreată a lui Dumnezeu, cum a învățat Sfântul Grigorie Palama împotriva lui Varlaam: nu un semn creat al slavei, ci slava însăși, pe care o văd sfinții. În icoană, razele coboară până la cei trei apostoli, căzuți la pământ. În ziua praznicului se binecuvântează strugurii și cele dintâi roade, iar ziua cade în Postul Adormirii Maicii Domnului.