Iconografie și artă sacră
Teologia icoanei
Icoanele nu sunt simplă artă religioasă: ele sunt „teologie în culori”, ferestre spre realitatea cerească. Cinstirea icoanelor se întemeiază pe Întrupare: pentru că Dumnezeu S-a făcut văzut în Hristos, este cu putință și se cuvine ca El să fie zugrăvit. „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14, 9). Cinstea dată icoanei (eikon) trece asupra prototipului (prototypon).
Surse
- St. John of Damascus, Three Treatises on the Divine Images Fordham, traducerea lui Allies
- Seventh Ecumenical Council (787) Actele, NPNF
- Leonid Ouspensky, Theology of the Icon
Legături
- Chipul nefăcut de mână (Sfânta Mahramă)
- Chipul și asemănarea lui Dumnezeu
- Crucea (simbol și obiect)
- Deisis
- Erminia picturii bizantine
- Expunerea exactă a credinței ortodoxe (Dogmatica)
- Hristos Pantocrator (tip iconografic)
- Iconoclasmul
- Întruparea
- Pogorârea la iad
- Sfânta Sofia (Hagia Sofia)
- Sfânta Tradiție
- Sfântul Cuvios Ioan Damaschin (cca 676-749)
- Sfântul Cuvios Mucenic Andrei Criteanul, cel din Crisis († 767)
- Sfântul Cuvios Teodor Studitul (759-826)
- Sfântul Ierarh Tarasie, patriarhul Constantinopolului
- Sinodul al VII-lea Ecumenic: Niceea II (787)
- Sinodul Quinisext (Trulan, 692)
- Tipurile iconografice ale Născătoarei de Dumnezeu
- Triumful Ortodoxiei