Sinodul al VII-lea Ecumenic: Niceea II (787)

Al șaptelea și ultimul Sinod Ecumenic, întrunit la Niceea în 787, sub împărăteasa Irina și patriarhul Tarasie, după ce o primă încercare, cu un an înainte, fusese împrăștiată de soldați credincioși iconoclaștilor. A hotărât ca sfintele icoane ale lui Hristos, ale Maicii Domnului, ale îngerilor și ale sfinților să fie așezate și cinstite și a făcut deosebirea în jurul căreia se învârtea întreaga dispută: cinstirea, proskynesis, poate fi dată unei icoane, pe când adorarea, latreia, I se cuvine numai lui Dumnezeu; iar cinstea adusă chipului trece asupra celui pe care îl înfățișează, după cuvântul Sfântului Vasile cel Mare. Temeiul hotărârii este Întruparea: Dumnezeu S-a făcut văzut, iar a refuza să-L zugrăvești înseamnă a tăgădui că a fost văzut. Iconoclasmul a revenit în 815 și a fost înfrânt definitiv în 843, iar Biserica prăznuiește aceasta ca Triumful Ortodoxiei.