Sfântul Apostol Barnaba

Iosif, levit din Cipru, pe care Apostolii l-au numit Barnaba, „fiul mângâierii” (Faptele Apostolilor 4, 36). A vândut o țarină și a pus banii la picioarele lor, iar când Pavel a venit la Ierusalim, un convertit în care nimeni nu avea încredere, Barnaba a fost cel care l-a luat de mână și l-a dus la Apostoli. L-a adus pe Pavel la Antiohia, iar amândoi au plecat cu corabia în Cipru, în prima călătorie, unde proconsulul a crezut. S-au despărțit din pricina lui Ioan Marcu, iar Barnaba l-a luat pe Marcu cu el acasă, în Cipru. După tradiție, a fost ucis cu pietre la Salamina. În 478 i-a fost aflat mormântul, cu un exemplar al Evangheliei după Matei pe piept, iar pe temeiul acesta împăratul a confirmat că Biserica Ciprului, întemeiată de un Apostol, nu datora nimic Antiohiei: autocefalia ei se sprijină pe acest mormânt. Pomenire: 11 iunie.