Sfântul Apostol Iacob, rudenia Domnului

Cel dintâi episcop al Ierusalimului și glasul care a pus capăt dezbaterii Sinodului Apostolic, când Biserica avea de hotărât dacă cei dintre neamuri trebuie să păzească Legea: judecata lui a fost să nu fie tulburați. El a scris epistola care spune că credința fără fapte este moartă. Tradiția ortodoxă înțelege numele de „fratele Domnului” așa cum l-a înțeles Biserica dintotdeauna: un fiu al lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară, pentru că Maica Domnului a rămas fecioară. Iosif Flaviu consemnează că arhiereul a pus să fie ucis cu pietre în anul 62, iar relatarea păstrată de Eusebiu spune că a fost aruncat de pe Templu și lovit cu ciomege în timp ce se ruga pentru ucigașii săi. Cea mai veche liturghie care se mai slujește și astăzi îi poartă numele și se săvârșește în ziua pomenirii lui. Pomenire: 23 octombrie.