Sfânta Tavita din Iope

Ucenică din Iope, portul Iudeii, „plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea”; numele ei aramaic, Tavita, este în grecește Dorcas, adică gazelă (Faptele Apostolilor 9, 36). Când s-a îmbolnăvit și a murit, ucenicii au trimis după Petru în Lida, care era aproape, iar văduvele l-au întâmpinat plângând și arătându-i cămășile și hainele pe care li le făcuse. El i-a scos pe toți afară, a îngenuncheat, s-a rugat și a zis: „Tavita, scoală-te!”; ea și-a deschis ochii și s-a ridicat în capul oaselor, iar mulți din Iope au crezut (Faptele Apostolilor 9, 36-42). Biserica păstrează amintirea că a mai trăit mulți ani în aceeași slujire. La Jaffa, biserica rusă a Sfântului Petru, sfințită în 1894, stă pe aceeași proprietate cu peștera de îngropare pe care tradiția o socotește a ei. Pomenire: 25 octombrie.