Canonul 28 Întâietățile scaunului Constantinopolului

Urmând pretutindeni hotărârilor sfinților Părinți și cunoscând canonul, adineauri citit, al celor o sută cincizeci de preaiubitori de Dumnezeu episcopi, adunați pe vremea lui Teodosie cel Mare, cel de pioasă pomenire, care a fost împărat, în cetatea împărătească a Constantinopolului, Roma cea nouă, hotărâm și noi și glăsuim aceleași lucruri cu privire la întâietățile preasfintei biserici a aceluiași Constantinopol, Roma cea nouă. Căci și scaunului Romei celei vechi, pentru că acea cetate era cea împărătească, Părinții i-au dat pe drept întâietățile. Și, mișcați de același gând, cei o sută cincizeci de preaiubitori de Dumnezeu episcopi au dat aceleași întâietăți preasfântului scaun al Romei celei noi, judecând cu dreptate că cetatea cinstită cu împărăția și cu senatul, și care se bucură de întâietăți deopotrivă cu Roma cea veche și împărătească, trebuie să fie mărită și ea, ca aceea, și în cele bisericești, fiind a doua după ea. Și ca numai mitropoliții diecezei Pontului, și ai Asiei, și ai Traciei, ba încă și episcopii din țările barbare ale acelorași dieceze mai sus zise, să fie hirotoniți de preasfântul scaun mai sus zis al preasfintei biserici a Constantinopolului, adică fiecare mitropolit al diecezelor mai sus zise, împreună cu episcopii eparhiei, hirotonind pe episcopii eparhiei, precum s-a poruncit prin dumnezeieștile canoane; iar mitropoliții diecezelor mai sus zise să fie hirotoniți, precum s-a zis, de arhiepiscopul Constantinopolului, făcându-se, după obicei, voturi de acord și aducându-se la el.