Canonul 1 Canoanele dumnezeiești sunt primite și întărite

Pentru cei ce au dobândit vrednicia preoțească, rânduielile canonice sunt și mărturii, și îndreptări; pe care, primindu-le cu bucurie, cântăm împreună cu de-Dumnezeu-văzătorul David, către Domnul Dumnezeu, zicând: Întru calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca întru toată bogăția; și: Ai poruncit dreptate, mărturiile Tale, în veac; înțelepțește-mă și voi fi viu. Și în veac glasul proorocesc ne poruncește să păzim mărturiile lui Dumnezeu și să viețuim întru ele, rămânând, se înțelege, neclintite și neschimbate; căci și de-Dumnezeu-văzătorul Moise zice așa: La ele nu se poate adăuga, și din ele nu se poate scoate. Iar dumnezeiescul apostol Petru, lăudându-se întru ele, strigă: Spre care doresc și îngerii să privească. Și Pavel zice: Chiar dacă noi, sau un înger din cer, v-ar binevesti altceva decât ce v-am binevestit, anatema să fie. Așadar, acestea fiind astfel, și mărturisindu-ni-se nouă, bucurându-ne de ele ca unul ce ar afla multe prăzi, îmbrățișăm cu bucurie dumnezeieștile canoane, și întărim întreagă și neclintită rânduiala lor, a celor așezate de sfintele trâmbițe ale Duhului, prea-lăudații apostoli, și de cele șase sfinte sinoade a toată lumea, și de cele adunate pe alocuri spre așezarea unor astfel de rânduieli, și de sfinții noștri părinți. Căci toți aceștia, luminați de unul și același Duh, au rânduit cele de folos. Și pe cei pe care ei îi dau anatemei, și noi îi anatematizăm; iar pe cei pe care îi dau caterisirii, și noi îi caterisim; iar pe cei pe care îi dau afurisirii, și noi îi afurisim; iar pe cei pe care îi dau certării, și noi îi supunem la fel. Căci: Fără iubire de argint să fie purtarea voastră, mulțumindu-vă cu cele de față; așa strigă lămurit cel ce s-a suit la al treilea cer și a auzit cuvinte nespuse, Pavel, dumnezeiescul apostol.