Sfintele Canoane Trulan Canonul 32
Canonul 32 Apa trebuie amestecată cu vinul euharistic
Κανόνες τῆς ἐν Τρούλλῳ Ἁγίας καὶ Οἰκουμενικῆς Πενθέκτης Συνόδου
Sinodul Trulan · Constantinopol, 691 până la 692 · convocat de împăratul Iustinian al II-lea · Sinodul Quinisext (Trulan, 692) pe hartă
Fiindcă a ajuns la cunoștința noastră că, în țara armenilor, cei ce săvârșesc jertfa cea fără de sânge aduc pe sfânta masă numai vin, fără să amestece apă în el, punând înainte pe învățătorul Bisericii, Ioan Gură de Aur, care spune, în tâlcuirea sa la Evanghelia după Matei, acestea: „Pentru ce, sculându-Se, n-a băut apă, ci vin?”, smulgând din rădăcină o altă eresie rea; căci, fiindcă sunt unii care folosesc apă în taine, el arată că, și atunci când a dat tainele, și atunci când, sculându-Se, a pus înainte o masă simplă, fără taine, S-a folosit de vin, „din rodul viței”, cum zice; iar via naște vin, nu apă. Din aceasta socotesc unii că învățătorul răstoarnă aducerea apei în sfânta jertfă. Ca să nu mai fie stăpâniți de necunoștință nici de acum înainte, descoperim în chip ortodox gândul Părintelui. Căci, fiind veche eresia cea rea a Hidroparastaților, care în locul vinului folosesc numai apă în jertfa lor, acest bărbat purtător de Dumnezeu, dărâmând învățătura fărădelegii unei asemenea eresii și arătând că aceștia merg împotriva predaniei apostolice, a alcătuit cuvântul amintit; căci și în biserica lui, unde i s-a încredințat cârmuirea păstorească, a predanisit ca apa să se amestece cu vinul ori de câte ori trebuia să se săvârșească jertfa cea fără de sânge, arătând astfel amestecarea de sânge și apă din coasta cea cinstită a Răscumpărătorului și Mântuitorului nostru Hristos Dumnezeu, care a curs spre viața a toată lumea și spre răscumpărarea păcatelor; și în toată biserica, unde au strălucit luminătorii cei duhovnicești, stăpânește această rânduială dată de Dumnezeu. Căci și Iacov, fratele după trup al lui Hristos Dumnezeul nostru, care întâi a fost încredințat cu scaunul bisericii Ierusalimului, și Vasile, arhiepiscopul Cezareei, a cărui faimă a străbătut toată lumea, predanisindu-ne în scris sfințita slujire, au arătat astfel că sfântul potir se plinește la dumnezeiasca liturghie din apă și din vin. Iar sfinții părinți adunați în Cartagina așa au pomenit lămurit, ca la cele sfinte să nu se aducă nimic mai mult decât Trupul și Sângele Domnului, precum Însuși Domnul a predanisit, adică pâine și vin amestecat cu apă. Deci, dacă vreun episcop sau presbiter nu lucrează după rânduiala predanisită de Apostoli, și, neamestecând apă cu vinul, astfel aduce jertfa cea neîntinată, să se caterisească, ca unul ce vestește taina în chip neîntreg și înnoiește cele predanisite.
Ἐπειδὴ εἰς γνῶσιν ἡμετέραν ἦλθεν, ὡς ἐν τῇ τῶν Ἀρμενίων χώρᾳ οἶνον μόνον ἐν τῇ ἱερᾷ τραπέζῃ προσάγουσιν, ὕδωρ αὐτῷ μὴ μιγνύντες, οἱ τὴν ἀναίμακτον θυσίαν ἐπιτελοῦντες, προτιθέμενοι τὸν τῆς ἐκκλησίας διδάσκαλον Ἰωάννην τὸν Χρυσόστομον, φάσκοντα, διὰ τῆς εἰς τὸ κατὰ Ματθαῖον Εὐαγγέλιον ἑρμηνείας, ταῦτα· Τίνος ἕνεκεν οὐχ ὕδωρ ἔπιεν ἀναστάς, ἀλλ᾿ οἶνον; ἄλλην αἵρεσιν πονηρὰν πρόρριζον ἀνασπῶν· ἐπειδὴ γάρ εἰσί τινες ἐν τοῖς μυστηρίοις ὕδατι κεχρημένοι, δεικνύς, ὅτι, καὶ ἡνίκα τὰ μυστήρια παρέδωκε, καὶ ἡνίκα ἀναστάς, χωρὶς μυστηρίων καὶ ψιλὴν τράπεζαν παρετίθετο, οἴνῳ ἐχρῆτο ἐκ τοῦ γεννήματος, φησί, τῆς ἀμπέλου· ἄμπελος δὲ οἶνον, οὐχ ὕδωρ γεννᾷ· ἐκ τούτου τε τὸν διδάσκαλον οἴονται ἀνατρέπειν τὴν τοῦ ὕδατος ἐν τῇ ἱερᾷ θυσίᾳ προσαγωγήν. Ὡς ἂν μὴ καὶ ἀπὸ τοῦ νῦν κατέχοιντο τῇ ἀγνοίᾳ, τὴν τοῦ Πατρὸς διάνοιαν ὀρθοδόξως ἀποκαλύπτομεν. Τῆς γὰρ πονηρᾶς τῶν Ὑδροπαραστατῶν αἱρέσεως παλαιᾶς ὑπαρχούσης, οἳ ἀντὶ οἴνου μόνῳ τῷ ὕδατι ἐν τῇ οἰκείᾳ θυσίᾳ κέχρηνται, ἀνασκευάζων οὗτος ὁ θεοφόρος ἀνὴρ τὴν παράνομον τῆς τοιαύτης αἱρέσεως διδαχήν, καὶ δεικνύς, ὡς ἐξ ἐναντίας τῆς ἀποστολικῆς ἵενται παραδόσεως, τὸν εἰρημένον κατεσκεύασε λόγον. Ἐπεὶ καὶ τῇ κατ᾿ αὐτὸν ἐκκλησίᾳ, ἔνθα τὴν ποιμαντικὴν ἐνεχειρίσθη ἡγεμονίαν, ὕδωρ οἴνῳ μιγνύναι παρέδωκεν, ἡνίκα τὴν ἀναίμακτον θυσίαν ἐπιτελεῖσθαι δεήσειε, τὴν ἐκ τῆς τιμίας πλευρᾶς τοῦ λυτρωτοῦ ἡμῶν καὶ Σωτῆρος Χριστοῦ τοῦ θεοῦ ἐξ αἵματος καὶ ὕδατος κρᾶσιν παραδεικνύς, ἥτις εἰς ζωοποίησιν παντὸς τοῦ κόσμου ἐξεχύθη, καὶ ἁμαρτιῶν ἀπολύτρωσιν· καὶ κατὰ πᾶσαν δὲ ἐκκλησίαν, ἔνθα οἱ πνευματικοὶ φωστῆρες ἐξέλαμψαν, ἡ θεόσδοτος αὕτη τάξις κρατεῖ. Καὶ γὰρ καὶ Ἰάκωβος ὁ κατὰ σάρκα Χριστοῦ τοῦ Θεοῦ ἡμῶν ἀδελφός, ὃς τῆς Ἱεροσολυμιτῶν ἐκκλησίας πρῶτος τὸν θρόνον ἐνεπιστεύθη, καὶ Βασίλειος ὁ τῆς Καισαρέων ἀρχιεπίσκοπος, οὗ τὸ κλέος κατὰ πᾶσαν τὴν οἰκουμένην διέδραμεν, ἐγγράφως τὴν μυστικὴν ἡμῖν ἱερουργίαν παραδεδωκότες, οὕτω τελειοῦν ἐν τῇ θείᾳ λειτουργίᾳ ἐξ ὕδατός τε καὶ οἴνου τὸ ἱερὸν ποτήριον ἐκδεδώκασι. Καὶ οἱ ἐν Καρθαγένῃ συναχθέντες ὅσιοι Πατέρες, οὕτω ῥητῶς ἐπεμνήσθησαν, ἵνα ἐν τοῖς ἁγίοις μηδὲν πλέον τοῦ σώματος καὶ τοῦ αἵματος τοῦ Κυρίου προσενεχθείη, ὡς καὶ αὐτὸς ὁ Κύριος παραδέδωκε, τοὐτέστιν ἄρτου καὶ οἴνου ὕδατι μεμιγμένου. Εἴ τις οὖν ἐπίσκοπος, ἢ πρεσβύτερος, μὴ κατὰ τὴν παραδοθεῖσαν ὑπὸ τῶν Ἀποστόλων τάξιν ποιεῖ, καὶ ὕδωρ οἴνῳ μιγνύς, οὕτω τὴν ἄχραντον προσάγει θυσίαν, καθαιρείσθω, ὡς ἀτελῶς τὸ μυστήριον ἐξαγγέλλων, καὶ καινίζων τὰ παραδεδομένα.
Traducerea: proprie acestui site, făcută după textul grecesc de alături. Greaca: textul Pidalionului, așa cum a fost transcris la users.uoa.gr/~nektar și îndreptat aici. Despre aceste texte.