Canonul 33 Clericii aleși după vrednicie, nu după neamul preoțesc

Fiindcă am aflat că în țara armenilor numai cei din neam preoțesc se înscriu în cler, cei ce fac aceasta urmând obiceiurilor iudaice, și că unii dintre ei, chiar netunși, sunt puși cântăreți sfinți și citeți ai dumnezeiescului locaș; am socotit bine ca de acum înainte celor ce voiesc să înainteze pe cineva în cler să nu le fie îngăduit a privi la neamul celui ales, ci, cercetând dacă sunt vrednici, după hotarele puse în sfintele canoane, să fie înscriși în cler, să-i înainteze ca slujitori bisericești, fie că se trag din strămoși preoți, fie că nu. Dar nici să nu îngăduie cuiva, oricare ar fi, să rostească de la amvon cuvintele dumnezeiești către popor, în rândul celor numărați în cler, decât dacă unul ca acesta a primit tunderea preoțească și a luat binecuvântarea de la păstorul său cel propriu, după canon. Iar dacă cineva s-ar afla făcând altfel decât s-a scris mai sus, să se afurisească.