Canonul 39 Privilegiile scaunului Ciprului păstrate în surghiun

Fiindcă fratele și împreună-slujitorul nostru Ioan, întâistătătorul insulei Ciprului, împreună cu poporul său, s-a strămutat din insula amintită în eparhia Helespontului, din pricina năvălirilor barbare și pentru a fi eliberat din robia păgână și a se supune curat sceptrelor stăpânirii celei preacreștine, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu Cel iubitor de oameni și prin osteneala prea iubitorului de Hristos și binecredinciosului nostru împărat, socotim cu cuviință ca privilegiile date scaunului bărbatului mai sus pomenit de purtătorii de Dumnezeu părinți adunați mai înainte la Efes să se păzească neschimbate; astfel ca noua Iustinianopolis să aibă dreptul Constantinopolului, iar preaiubitorul de Dumnezeu episcop așezat peste ea să stea în frunte peste toți cei din eparhia Helespontului, și să fie hirotonit de episcopii săi proprii, după vechiul obicei. Căci și purtătorii noștri de Dumnezeu părinți au hotărât ca obiceiurile din fiecare biserică să fie păzite, episcopul cetății Cyzicului fiind supus întâistătătorului numitei Iustinianopolis, după pilda tuturor celorlalți episcopi ce se află sub preaiubitorul de Dumnezeu întâistătător mai sus zis, Ioan, de către care, când va fi nevoie, se va hirotoni și episcopul aceleiași cetăți a Cyzicului.