Noii Mucenici sub stăpânirea otomană

Între căderea Constantinopolului și independența Greciei, câteva sute de creștini au fost uciși pentru credință sub stăpânirea otomană, iar Biserica îi numește Noi Mucenici ca să-i deosebească de mucenicii primelor trei secole, fără a-i socoti mai prejos decât aceștia. Mulți erau oameni care trecuseră la islam, adesea în copilărie sau sub constrângere, și care apoi s-au întors în văzul tuturor la Hristos, știind ce prevedea legea pentru aceasta. Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul și Sfântul Ierarh Macarie al Corintului au adunat istorisirile lor în Noul Martirologiu din 1799, în parte ca să le răspundă scriitorilor apuseni care spuneau că Biserica greacă era moartă. Adunarea lor a fost ea însăși un act de rezistență.