Noii Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei

Biserica Rusă a pierdut în secolul al XX-lea mai mulți oameni decât a luat întregul Imperiu Roman în trei sute de ani. Episcopi, preoți, monahi și mireni au fost împușcați sau uciși prin muncă silnică începând din 1918, cu vârfuri în 1922, 1929 și mai ales 1937, când peste o sută de mii de oameni au fost arestați sub acuzații religioase, iar zeci de mii au fost împușcați; numai la Butovo, lângă Moscova, listele de execuție numesc peste o mie de oameni uciși pentru credință. În 2000, Sinodul Arhiereilor de la Moscova a trecut în rândul sfinților Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori, numind peste o mie dintre ei, iar pe ceilalți lăsându-i știuți de Dumnezeu. Prin același act a fost trecută în rândul sfinților și familia imperială, ca purtători de patimi, o categorie proprie Bisericii Ruse pentru cei uciși fără să se împotrivească, după ce Biserica din afara granițelor o canonizase ca mucenici în 1981.