Canonul 4 Monahii și mănăstirile sunt supuși episcopului

Cei ce urmează cu adevărat și cu curăție viața singuratică să fie învredniciți de cinstea cuvenită. Iar fiindcă unii, folosindu-se de chipul cel monahicesc, tulbură și bisericile, și treburile cele cetățenești, umblând fără rânduială prin cetăți, ba chiar și îndeletnicindu-se a-și alcătui lor înșiși mănăstiri, s-a socotit bine ca nimeni, nicăieri, să nu zidească, nici să alcătuiască mănăstire sau casă de rugăciune, fără voia episcopului cetății; iar monahii din fiecare cetate și țară să fie supuși episcopului, și să îmbrățișeze liniștea, și să ia aminte numai la post și la rugăciune, stăruind în locurile în care s-au lepădat de lume; și să nu se amestece în treburi bisericești sau lumești, nici să ia parte la ele, părăsindu-și mănăstirile lor proprii, afară doar de vor fi îngăduiți pentru vreo nevoie neapărată de către episcopul cetății; și nimeni să nu primească în mănăstiri vreun rob spre a se face monah, fără voia stăpânului său propriu. Iar pe cel ce va călca această hotărâre a noastră, am hotărât să fie necuminecat, ca să nu se hulească numele lui Dumnezeu. Iar episcopul cetății trebuie să poarte grija cuvenită de mănăstiri.