Canonul 19 Nu se ia plată pentru primirea în cler sau în mănăstire

Atât s-a întins spurcăciunea iubirii de argint la cârmuitorii bisericilor, încât și oarecare dintre cei numiți evlavioși, bărbați și femei, uitând porunca Domnului, s-au înșelat, și fac pentru aur primirile celor ce vin la starea preoțească și la viața monahală. Și se întâmplă că, unde începutul e nevrednic, și întregul este de lepădat, precum zice marele Vasile; căci nu este îngăduit a sluji și lui Dumnezeu, și lui mamona. Deci, dacă s-ar afla cineva făcând aceasta: de este episcop, sau egumen, sau oricine din starea preoțească, ori să înceteze, ori să se caterisească, potrivit celui de al doilea canon al sfântului sinod de la Calcedon; iar de ar fi egumenă, să fie izgonită din mănăstire și dată altei mănăstiri spre ascultare; tot așa și egumenul ce nu are hirotonie de presbiter. Iar cu privire la cele date de părinți copiilor lor drept zestre, sau la averile lor proprii, aduse de dânșii, mărturisind cei ce le aduc că acestea sunt închinate lui Dumnezeu, am hotărât ca, fie că rămâne, fie că iese din mănăstire, acestea să rămână în mănăstire, potrivit făgăduinței lui, afară doar dacă vina ar fi a întâistătătorului.