Canonul 13 Ipodiaconii, diaconii și presbiterii căsătoriți își păstrează soțiile

Fiindcă am aflat că Bisericii romanilor i s-a predanisit ca rânduială de canon ca cei ce urmează a se învrednici de hirotonia de diacon sau de presbiter să mărturisească mai înainte că nu se vor mai uni cu soțiile lor; noi, urmând vechiul canon al acrivției și rânduielii apostolești, voim ca de acum înainte să rămână în putere căsătoriile după lege ale bărbaților sfințiți, nicidecum desfăcând unirea lor cu soțiile, nici lipsindu-i de împreunarea lor unul cu altul la vremea cuvenită. Așadar, dacă s-ar afla cineva vrednic de hirotonia de ipodiacon, sau de diacon, sau de presbiter, acesta, viețuind împreună cu soția sa cea după lege, să nu fie oprit nicidecum de a se sui la o asemenea treaptă, nici să i se ceară la vremea hirotoniei să mărturisească că se va depărta de la unirea cea legiuită cu soția sa proprie, ca să nu fim siliți, prin aceasta, să necinstim căsătoria cea rânduită de Dumnezeu și binecuvântată prin însăși prezența Lui; căci glasul Evangheliei strigă: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”; iar Apostolul învață: „Cinstită să fie nunta și patul nespurcat”, și: „Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare.” Iar știm că și cei adunați în Cartagina, purtând grijă de curăția vieții slujitorilor, au spus ca ipodiaconii care ating sfintele taine, și diaconii, și presbiterii, la vremurile lor rânduite, să se înfrâneze și de la soțiile lor; ca și noi, la fel, să păzim cele predanisite prin apostoli și ținute chiar din vechime, știind că este o vreme pentru fiecare lucru, și mai ales pentru post și rugăciune. Căci se cuvine ca cei ce stau lângă altar, în vremea când mânuiesc cele sfinte, să fie înfrânați întru toate, ca să poată dobândi ceea ce cer de la Dumnezeu în chip simplu. Deci dacă cineva, purtându-se împotriva canoanelor apostolice, ar îndrăzni să lipsească pe vreunul dintre cei sfințiți, adică dintre presbiteri, sau diaconi, sau ipodiaconi, de unirea și împreunarea cu soția cea legiuită, să se caterisească; tot așa și dacă vreun presbiter sau diacon își alungă soția sub cuvânt de evlavie, să se afurisească; iar de va stărui, să se caterisească.