Canonul 2 Canoanele mai dinainte întărite; Așezămintele Apostolice lepădate

Sfântul acesta sinod a socotit bun și cu totul de folos și aceasta: ca să rămână de acum înainte tari și neclintite, spre vindecarea sufletelor și tămăduirea patimilor, cele optzeci și cinci de canoane primite și întărite de sfinții și fericiții părinți de dinaintea noastră, și predanisite nouă în numele sfinților și slăviților apostoli. Iar fiindcă în aceste canoane ni se poruncește să primim Așezămintele acelorași sfinți apostoli prin Clement, în care demult unele lucruri mincinoase și străine de evlavie au fost strecurate de către cei de altă credință, spre stricăciunea Bisericii, întunecând pentru noi frumusețea cea cuviincioasă a dogmelor dumnezeiești, noi am făcut cu cuviință lepădarea unor astfel de Așezăminte, spre zidirea și siguranța turmei celei preacreștine, nicidecum neprimind roadele minciunii eretice și neamestecându-le cu învățătura cea adevărată și întreagă a Apostolilor. Iar pecetluim și toate celelalte sfinte canoane, așezate de sfinții și fericiții noștri părinți, adică ale celor trei sute optsprezece sfinți părinți adunați la Niceea, și ale celor de la Ancira, încă și ale celor de la Neocezareea, tot așa și ale celor de la Gangra, iar pe lângă acestea și ale celor de la Antiohia Siriei, dar și ale celor de la Laodiceea Frigiei, mai departe și ale celor o sută cincizeci care s-au adunat în această cetate păzită de Dumnezeu și împărătească, și ale celor două sute care s-au adunat mai demult în mitropolia Efesenilor; și ale celor șase sute treizeci de sfinți și fericiți părinți din Calcedon; tot așa și ale celor din Sardica; încă și ale celor din Cartagina; și mai departe și ale celor ce s-au adunat din nou în această cetate păzită de Dumnezeu și împărătească pe vremea lui Nectarie, întâistătătorul acestei cetăți împărătești, și a lui Teofil, care a fost arhiepiscop al Alexandriei; dar și ale lui Dionisie, care a fost arhiepiscop al marii cetăți a Alexandriei, și ale lui Petru al Alexandriei și mucenicul, și ale lui Grigorie, care a fost episcop al Neocezareei, Făcătorul de minuni, ale lui Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, ale lui Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, ale lui Grigorie, episcopul Nyssei, ale lui Grigorie Teologul, ale lui Amfilohie al Iconiei, ale lui Timotei, care a fost mai înainte arhiepiscop al Alexandriei, ale lui Teofil, arhiepiscopul aceleiași mari cetăți a Alexandrinilor, ale lui Chiril, arhiepiscopul Alexandriei, și ale lui Ghenadie, care a fost patriarh al acestei cetăți păzite de Dumnezeu și împărătești; încă și canonul așezat de Ciprian, care a fost arhiepiscop al țării Africanilor și mucenic, și de sinodul ținut împreună cu el, canon care a avut putere numai în locurile întâistătătorilor mai sus arătați, după obiceiul lor cel predanisit. Și nimănui să nu-i fie îngăduit a falsifica sau a desființa canoanele mai sus arătate, nici a primi alte canoane afară de cele puse aici, alcătuite sub nume mincinoase de către unii care s-au apucat să facă negustorie cu adevărul. Iar dacă s-ar afla cineva înnoind vreunul dintre canoanele zise, sau încercând să-l răstoarne, acela va fi supus, după acel canon însuși, pedepsei pe care el o rânduiește, și prin ea va fi vindecat chiar în lucrul în care a greșit.