Canonul 3 Pedepsele clericilor aflați în a doua căsătorie sau în căsătorii nelegiuite

Fiindcă binecredinciosul și de Hristos iubitorul nostru împărat a vorbit acestui sfânt și ecumenic sinod, ca cei numărați în cler și cei ce împărtășesc altora cele dumnezeiești să se arate curați și slujitori neprihăniți și vrednici de jertfa cea duhovnicească a marelui Dumnezeu, Care este și Jertfă și Arhiereu, și să curețe cele necurate ce îi apasă din nunți nelegiuite; iar pe lângă aceasta, fiindcă cei ai preasfintei Biserici a romanilor au propus să se țină canonul asprimii, iar cei de sub acest scaun al cetății păzite de Dumnezeu și împărătești, canonul iubirii de oameni și al îngăduinței, noi am unit părintește, cu iubire de Dumnezeu, pe amândouă, ca nici blândețea să nu fie prea îngăduitoare, nici asprimea prea nemiloasă, mai ales că din neștiință greșeala s-a întins la o mulțime destul de mare de bărbați. Hotărâm așadar împreună ca cei ce s-au încurcat în a doua căsătorie și care, până la a cincisprezecea zi a lunii ianuarie trecute, din indictionul al patrulea trecut, în anul șase mii una sută nouăzeci și nouă, au fost robiți acestui păcat și nu au voit să se curețe de el, să fie supuși caterisirii canonice. Iar cei ce au căzut în acest păcat al celei de-a doua nunți, dar mai înainte de cercetarea noastră au cunoscut ce le este de folos și au tăiat răul de la ei înșiși și au izgonit departe această unire străină și nelegiuită, sau ale căror femei din a doua căsătorie au murit, ori și cei ce au căutat să se întoarcă, învățând iarăși înțelepciunea și lăsând degrabă nelegiuirile lor de mai înainte, fie presbiter, fie diacon de-ar fi fost, s-a părut sinodului ca aceștia să înceteze de la orice slujire sau lucrare preoțească și să fie supuși pentru o vreme oarecare la certări, dar să aibă parte de cinstea scaunului și a stării lor, mulțumindu-se cu locul dintâi și plângând înaintea Domnului, ca să li se ierte nelegiuirea cea din neștiință; căci nu se cuvine să binecuvânteze pe altul cel ce este dator să-și vindece propriile sale răni. Iar pe cei legați de o singură soție, dacă cea luată a fost văduvă, ca și pe cei ce după hirotonie au trăit într-o singură căsătorie nelegiuită, adică presbiterii și diaconii și ipodiaconii, oprindu-i pentru puțină vreme de la sfânta slujire și supunându-i certărilor, îi așezăm îndată din nou în treptele lor proprii, dar nicidecum înaintându-i la o treaptă mai înaltă, înțelegându-se că aceasta după ce s-au dezlegat de unirea cea nelegiuită. Iar acestea le-am hotărât pentru cei aflați în greșelile mai sus arătate, precum s-a zis, până la a cincisprezecea zi a lunii ianuarie a indictionului al patrulea, și numai pentru fețele preoțești; rânduind și înnoind de acum înainte canonul care hotărăște ca cel ce s-a legat cu două căsătorii după botez, sau a luat o țiitoare, să nu poată fi episcop, nici presbiter, nici diacon, nici cu totul altceva din catalogul stării preoțești; de asemenea nici cel ce a luat văduvă, sau lepădată, sau desfrânată, sau roabă, sau vreuna dintre cele de pe scenă, să nu poată fi episcop, nici presbiter, nici diacon, nici cu totul altceva din catalogul stării preoțești.