Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare

Roman de rang senatorial, după tradiție dascăl al fiilor împăratului Teodosie, care a părăsit în taină palatul în jurul anului 394 și a plecat la monahii din Schit. Patericul păstrează glasul pe care l-a auzit: Arsenie, fugi de oameni și te vei mântui; și iarăși: fugi, taci, liniștește-te, căci acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii. A trăit cincizeci și cinci de ani în pustie, atât de tăcut încât vizitatorii plecau fără să fi auzit vreun cuvânt de la el, și a rămas în amintire pentru lacrimile pe care le-a vărsat toată viața la lucrul mâinilor. A trecut la Domnul în jurul anului 449, lângă Memfis, spunând că frica pe care o simțea în ceasul acela fusese cu el din ziua în care se făcuse monah. Pomenire: 8 mai.