Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur

Liturghia la care cei mai mulți creștini ortodocși au stat săptămână de săptămână, săvârșită ori de câte ori se slujește Liturghia în cursul anului, în afară de cele zece zile care îi aparțin Sfântului Vasile și de zilele de peste săptămână ale Postului Mare. Anaforaua ei, marea rugăciune euharistică, ține de tradiția Antiohiei și a Constantinopolului, iar miezul ei poate fi socotit, cu temeiuri serioase, rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur însuși; restul a crescut în jurul ei de-a lungul veacurilor, iar cântarea heruvimică și Crezul au fost adăugate în secolul al VI-lea. Începe cu pregătirea Darurilor la Proscomidiar, apoi adună poporul în jurul Cuvântului prin antifoane, Vohodul Mic, Apostol și Evanghelie, iar apoi aduce Darurile: Vohodul Mare, sărutarea păcii, Crezul, anaforaua cu epicleza ei, Tatăl nostru și împărtășirea. Înainte de împărtășire se rostește rugăciunea „Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos”, care îl numește pe fiecare dintre cei ce se împărtășesc cel dintâi dintre păcătoși.