Liturghia Sfântului Vasile cel Mare

Cea mai lungă dintre cele două Liturghii, săvârșită de zece ori pe an: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în Joia Mare și în Sâmbăta Mare, în ajunul Nașterii Domnului și în cel al Botezului Domnului și chiar în ziua pomenirii Sfântului Vasile, la 1 ianuarie. Se deosebește de cea a Sfântului Ioan Gură de Aur aproape numai prin rugăciunile preotului și, mai ales, prin anaforaua ei, care rostește întreaga istorie a mântuirii, de la creație, prin Lege și prin proroci, până la Întrupare și la Cruce, înainte de a-L chema pe Duhul să arate pâinea Trupul lui Hristos. Foarte probabil, este rugăciunea pe care Sfântul Vasile însuși o înălța la Cezareea în secolul al IV-lea, ori s-a dezvoltat din ea. În cele mai multe dintre zilele ei, cântarea către Născătoarea de Dumnezeu nu este „Cuvine-se cu adevărat”, ci „De tine se bucură, ceea ce ești plină de dar, toată făptura”, a cărei icoană arată întreaga făptură adunată în jurul ei.