Cântarea znamenny

Cântarea Bisericii Ruse de la încreștinarea Rusiei până în secolul al XVII-lea, scrisă în notația cu cârlige, numită kriuki, și cântată la unison, fără armonie și fără instrumente. Este alcătuită din formule, nu din game: cântărețul învață popevki, întorsăturile melodice proprii fiecăruia dintre cele opt glasuri, iar o cântare se alcătuiește din ele. Polifonia venită din Apus în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea aproape că a ucis-o, iar ea a supraviețuit la staroveri și în câteva mănăstiri. De la sfârșitul secolului al XIX-lea își revine, iar astăzi multe parohii rusești cântă după ea cel puțin glasurile.