Arianismul

Învățătura lui Arie, preot din Alexandria, potrivit căreia Fiul lui Dumnezeu este cea dintâi și cea mai mare dintre făpturi, prin Care Dumnezeu a făcut lumea, dar o făptură: a fost cândva când El nu era. Arie a pus-o în cântece populare, pe care le cântau corăbierii și morarii. Sinodul I Ecumenic a condamnat-o în 325 și a scris homoousios în Crez, iar timp de o jumătate de secol după aceea s-a părut că Niceea pierduse: împărații au favorizat partidele ariene și semiariene, Sfântul Atanasie cel Mare a fost exilat de cinci ori, iar după sinoadele din 359 Fericitul Ieronim a scris că lumea întreagă a gemut și s-a mirat să se descopere ariană. Goții au fost încreștinați de un misionar arian, așa că regatele care au urmat Romei în Apus au fost la început ariene. Sinodul al II-lea Ecumenic, în 381, i-a pus capăt în cuprinsul imperiului.