Sinodul I Ecumenic: Niceea I (325)

Primul sinod al întregii Biserici, convocat de Constantin la Niceea în 325, când disputa în jurul lui Arie dezbinase Răsăritul. Biserica îi pomenește pe cei trei sute optsprezece Sfinți Părinți, câți erau oamenii casei lui Avraam în cartea Facerii; istoricii numără ceva mai puțini. Sinodul l-a condamnat pe Arie, a alcătuit prima parte a Crezului, cu termenul homoousios (deoființă) în centrul ei, și a hotărât ca toate Bisericile să prăznuiască Paștile în aceeași duminică, independent de socotirea Paștilor iudaice. Cele douăzeci de canoane ale sale rânduiesc drepturile marilor scaune, primirea înapoi a celor căzuți și de ce nimeni nu îngenunchează duminica. Sinodul nu a pus capăt disputei; a fost nevoie de cincizeci de ani pentru ca Biserica să primească ceea ce spusese el, iar această receptare, mai mult decât adunarea însăși, este cea care l-a făcut ecumenic.