Teologie și dogmă
Simbolul niceo-constantinopolitan
Simbolul de credință: mărturisirea pe care o rostește întreaga Biserică. A fost alcătuit la Sinodul I Ecumenic, în 325, și întregit la Sinodul al II-lea, în 381, care a adăugat articolele despre Duhul Sfânt, Biserică, Botez, înviere și viața veacului ce va să fie. Calcedonul l-a primit ca pe crezul celor o sută cincizeci de Părinți, iar Efesul a interzis orice alt crez. Se rostește la fiecare Sfântă Liturghie, după ce diaconul strigă „Ușile, ușile”, și îl rostește fiecare candidat la Botez. Sinodul a scris „Credem”; Biserica, la rugăciune, spune „Cred”, fiecare mărturisind pentru sine credința tuturor. Textul pe care îl rostește Biserica Ortodoxă nu are Filioque, pentru că aici nu i s-a adăugat niciodată nimic, și este redat mai jos în greaca sinoadelor.
Textul
Simbolul de credință
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Πιστεύω εἰς ἕνα Θεόν, Πατέρα, Παντοκράτορα, ποιητὴν οὐρανοῦ καὶ γῆς, ὁρατῶν τε πάντων καὶ ἀοράτων.
Καὶ εἰς ἕνα Κύριον Ἰησοῦν Χριστόν, τὸν Υἱὸν τοῦ Θεοῦ τὸν μονογενῆ, τὸν ἐκ τοῦ Πατρὸς γεννηθέντα πρὸ πάντων τῶν αἰώνων· φῶς ἐκ φωτός, Θεὸν ἀληθινὸν ἐκ Θεοῦ ἀληθινοῦ, γεννηθέντα οὐ ποιηθέντα, ὁμοούσιον τῷ Πατρί, δι᾽ οὗ τὰ πάντα ἐγένετο.
Τὸν δι᾽ ἡμᾶς τοὺς ἀνθρώπους καὶ διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν κατελθόντα ἐκ τῶν οὐρανῶν καὶ σαρκωθέντα ἐκ Πνεύματος Ἁγίου καὶ Μαρίας τῆς Παρθένου καὶ ἐνανθρωπήσαντα.
Σταυρωθέντα τε ὑπὲρ ἡμῶν ἐπὶ Ποντίου Πιλάτου, καὶ παθόντα καὶ ταφέντα.
Καὶ ἀναστάντα τῇ τρίτῃ ἡμέρᾳ κατὰ τὰς Γραφάς.
Καὶ ἀνελθόντα εἰς τοὺς οὐρανοὺς καὶ καθεζόμενον ἐκ δεξιῶν τοῦ Πατρός.
Καὶ πάλιν ἐρχόμενον μετὰ δόξης κρῖναι ζῶντας καὶ νεκρούς, οὗ τῆς βασιλείας οὐκ ἔσται τέλος.
Καὶ εἰς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον, τὸ Κύριον, τὸ ζωοποιόν, τὸ ἐκ τοῦ Πατρὸς ἐκπορευόμενον, τὸ σὺν Πατρὶ καὶ Υἱῷ συμπροσκυνούμενον καὶ συνδοξαζόμενον, τὸ λαλῆσαν διὰ τῶν προφητῶν.
Εἰς μίαν, Ἁγίαν, Καθολικὴν καὶ Ἀποστολικὴν Ἐκκλησίαν.
Ὁμολογῶ ἓν βάπτισμα εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν.
Προσδοκῶ ἀνάστασιν νεκρῶν.
Καὶ ζωὴν τοῦ μέλλοντος αἰῶνος. Ἀμήν.
Așa cum a fost primit de la Sinoadele I și II Ecumenice, din 325 și 381. Este redat la persoana întâi, așa cum se rostește la Liturghie, și nu în forma „Credem” a sinodului care l-a alcătuit. Nu are Filioque, pentru că nu i s-a adăugat niciodată nimic.
Surse
- First Ecumenical Council (325 AD) Actele, NPNF
- Second Ecumenical Council (381 AD) Actele, NPNF
- Fourth Ecumenical Council (451 AD), the Definition of Faith
- Third Ecumenical Council (431 AD), Canon 7 canonul, în greacă și engleză
- St. Gregory the Theologian, Oration 31 (Fifth Theological Oration, On the Holy Spirit) Cuvântările teologice
Legături
- A doua venire a lui Hristos
- Controversa Filioque
- Despre Sfântul Duh (Sfântul Vasile cel Mare)
- Eclesiologia (învățătura despre Biserică)
- Homoousios (deoființă)
- Monarhia Tatălui
- Sfânta Liturghie
- Sfânta Tradiție
- Sfânta Treime
- Sfântul Botez
- Sfântul Ierarh Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului
- Sfântul Ierarh Epifanie, arhiepiscopul Ciprului
- Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (329-390)
- Sinodul al II-lea Ecumenic: Constantinopol I (381)
- Sinodul de la Constantinopol (879-880)
- Sinodul I Ecumenic: Niceea I (325)