Controversa Filioque

Cuvintele „și de la Fiul”, adăugate în Apusul latin la mărturisirea Crezului că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl. Ele apar mai întâi în Spania, la Toledo, în 589, și se răspândesc în Biserica francă; teologii lui Carol cel Mare au stăruit pentru ele, iar papa Leon al III-lea a refuzat și a pus să fie gravat Crezul fără ele pe scuturi de argint, în bazilica Sfântul Petru. Roma însăși a început să le cânte abia în jurul anului 1014. Obiecția ortodoxă este dublă. Din punct de vedere canonic, Crezul unui Sinod Ecumenic a fost schimbat de o singură parte a Bisericii, deși Efesul interzisese orice alt crez. Din punct de vedere teologic, a face din Fiul un al doilea izvor al Duhului desființează monarhia Tatălui și estompează Persoanele, topindu-le în ființa lor comună. Sfântul Fotie cel Mare, sinodul din 879-880 și Sfântul Marcu, mitropolitul Efesului, au rămas, fiecare, neclintiți, iar Filioque rămâne una dintre problemele dintre Biserici.