Noul Testament

Cele douăzeci și șapte de cărți ale Legământului celui nou: cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, cele paisprezece epistole ale Sfântului Apostol Pavel, cele șapte Epistole sobornicești și Apocalipsa Sfântului Ioan. Prima listă care le numește exact pe acestea este Epistola pascală a Sfântului Atanasie din 367, iar Sinodul Quinisext (Trulan) din 692 a primit canoanele sinoadelor și ale Părinților de mai înainte care rânduiesc cărțile, deși Răsăritul a șovăit multă vreme în privința Apocalipsei, pe care Sfântul Chiril al Ierusalimului a lăsat-o afară din lista sa. Ea rămâne singura carte a Noului Testament din care nu este rânduită nicio pericopă spre citire la slujbe. În biserică, Noul Testament nu este un singur volum: Evangheliile se citesc din Sfânta Evanghelie de pe Sfânta Masă, iar Faptele Apostolilor și epistolele din Apostol, fiecare pericopă fiind rânduită pentru ziua ei. Bisericile de limbă greacă îl citesc în textul bizantin, tipărit de Patriarhia Constantinopolului în 1904, iar întreaga Biserică îl citește ca pe cartea ei, scrisă înăuntrul Bisericii și tâlcuită de ea.