Septuaginta (LXX)

Traducerea grecească a Scripturilor ebraice, făcută la Alexandria în ultimele secole dinainte de Hristos, pe care Scrisoarea lui Aristeas o înfățișează ca lucrare a șaptezeci și doi de bătrâni, și Biblia Apostolilor: cele mai multe citate din Vechiul Testament aflate în Noul o urmează, uneori chiar acolo unde se deosebește de textul ebraic. Ea cuprinde cărțile pe care Biserica le citește în afara canonului ebraic, precum Înțelepciunea lui Solomon, Sirah și Tobit, și numerotează în felul ei Psalmii și cărțile Regilor. Biserica Ortodoxă citește Vechiul Testament în ea: Biserica greacă o folosește ca text al ei, iar Biblia slavonă a fost tradusă din ea. Traducerea sinodală rusă din secolul al XIX-lea a urmat în schimb textul ebraic, lucru care se dezbate și astăzi. Acolo unde Părinții au citit în ea o prorocie despre Hristos, precum „Iată, Fecioara va lua în pântece” (Isaia 7, 14), Biserica o citește împreună cu ei.