Sfânta Scriptură
Vechiul Testament
Biserica citește Vechiul Testament în Septuaginta, textul grecesc pe care îl citează Apostolii și îl tâlcuiesc Părinții. Pe lângă cărțile comune cu canonul ebraic, ea primește și anaghinoscomena, „cele ce se citesc”: Tobit, Iudita, Înțelepciunea lui Solomon, Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah, Baruh împreună cu Epistola lui Ieremia, adaosurile la Daniel și la Estera, III Ezdra, I-III Macabei, Rugăciunea lui Manase și Psalmul 151. Patru dintre acestea se află în Bibliile grecești și slavone, dar nu și în canonul romano-catolic. Biserica Ortodoxă n-a dat niciodată o listă închisă, în felul Conciliului de la Trident: aceste cărți sunt Scriptură prin folosirea pe care le-o dă Biserica, fiind citite la slujbe și citate de Părinți.
Surse
- Septuagint (LXX), as printed in the Greek and Slavonic Bibles Elpenor, textul grecesc cu traducere engleză
- Synod of Jerusalem (1672), Confession of Dositheus, Question 3 Actele și hotărârile
- Quinisext Council (692), Canon 2 canonul, în greacă și engleză
- St. Athanasius, 39th Festal Letter (367 AD) - on the books appointed to be read NPNF
Legături
- Anaghinoscomena (cărțile bune de citit)
- Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul
- Cei doisprezece proroci
- Creația și cosmologia
- Întâmpinarea Domnului (Ipapanti): 2 februarie
- Psaltirea (Cartea Psalmilor)
- Septuaginta (LXX)
- Sfânta Scriptură
- Sfântul Apostol și Evanghelist Matei
- Sfântul Ierarh Andrei, arhiepiscopul Cretei
- Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul
- Sfântul Proroc Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul
- Sinodul de la Ierusalim (1672)
- Tipologia patristică