Viață duhovnicească și practici
Înșelarea (prelest)
Înșelarea, plani în greacă și prelest în rusă, este starea unui suflet care și-a luat propria închipuire, sau sugestia unui demon, drept harul lui Dumnezeu. Părinții o socotesc primejdia caracteristică a vieții duhovnicești și o consideră mai primejdioasă decât păcatul vădit, pentru că cei înșelați se cred în sporire. Semnele ei sunt gustul pentru vedenii, încredințarea în propria sporire, disprețul față de ceilalți și refuzul de a fi îndreptat. Leacurile ei sunt aceleași peste tot în tradiție: ascultarea de un părinte duhovnicesc, refuzul de a primi orice vedenie sau simțire, oricare ar fi ea, și osândirea de sine. De aceea metoda trupească a Rugăciunii lui Iisus nu se predă niciodată singură și de aceea începătorului i se spune să fie atent la cuvinte și la nimic altceva.
Surse
- St. Ignatius Brianchaninov, On the Prayer of Jesus, and On Delusion archive.org, pentru împrumut
- St. Gregory of Sinai, On Commandments and Doctrines (Philokalia IV) textul grecesc, Atena 1893
- St. John Climacus, The Ladder of Divine Ascent, Steps 25-26 archive.org, pentru împrumut
- St. Symeon the New Theologian, On the Three Methods of Prayer (Philokalia IV) textul grecesc, Atena 1893