De ce nu „numai Scriptura”

Scriptura este cartea Bisericii înseși: ea a recunoscut care scrieri sunt ale ei, le citește la slujbele ei înainte ca cineva să le citească în particular și le tâlcuiește după cugetul Părinților. De aceea principiul Reformei, „numai Scriptura”, nu este respins pentru că ar coborî Scriptura, ci pentru că o desprinde de trupul care a născut-o și a păstrat-o, ceea ce în practică înlocuiește consensul Părinților cu judecata cititorului. Dar nici Ortodoxia nu așază Tradiția alături de Scriptură ca pe un al doilea izvor: Scriptura este inima scrisă a Tradiției, iar Liturghia, Sinoadele, canoanele și icoanele sunt aceeași credință în alte forme.