Canonul 16 Osândirea luxului clerului

Toată ușurătatea și podoaba trupească sunt străine de rânduiala și starea preoțească. Deci episcopii sau clericii care se împodobesc cu haine strălucite și trufașe, aceștia trebuie să se îndrepteze; iar de vor stărui, să se dea certării; tot așa și cei ce se ung cu miresme. Iar de vreme ce rădăcina amărăciunii, crescând în sus, s-a făcut spurcăciune Bisericii sobornicești, adică erezia hulitorilor de creștini, iar cei ce au primit-o pe aceasta nu numai că s-au scârbit de zugrăvirile icoanelor, ci au lepădat și toată evlavia, mâniindu-se pe cei ce viețuiesc cu bună-cuviință și cu evlavie; și s-a împlinit întru ei ceea ce este scris: Urâciune este păcătosului evlavia. Așadar, de s-ar afla unii batjocorind pe cei ce poartă îmbrăcăminte de rând și cuviincioasă, prin certare să se îndrepte. Căci din vremurile de demult, tot bărbatul din starea preoțească se purta cu îmbrăcăminte măsurată și cuviincioasă. Căci tot ce se ia nu pentru trebuință, ci pentru podoabă, cade sub învinuirea de deșertăciune, precum a zis marele Vasile; ci nici nu se îmbrăcau cu veșmânt împestrițat din țesături de mătase, nici nu adăugau la marginile hainelor petice de altă culoare. Căci auziseră din limba cea de Dumnezeu grăită, că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraților.