Canonul 64 Mireanul nu poate învăța în public

Că nu se cuvine ca mireanul să țină cuvânt în public sau să învețe, agonisindu-și prin aceasta o vrednicie de învățător, ci să se plece rânduielii predanisite de Domnul, și să-și deschidă urechea către cei ce au primit harul cuvântului învățăturii, și să învețe de la ei cele dumnezeiești. Căci în una Biserică Dumnezeu a făcut mădulare deosebite, după cuvântul Apostolului; pe care tălmăcind-o Grigorie Teologul, arată lămurit rânduiala din acestea, zicând: „Această rânduială să o cinstim, fraților, pe aceasta să o păzim. Unul să fie auz, altul limbă, altul mână, altul altceva; unul să învețe, altul să se învețe”; și, puțin mai jos: „Cel ce se învață, cu ascultare; cel ce dăruiește, cu voie bună; cel ce slujește, cu osârdie, să nu fim toți limbă, lucrul cel mai grabnic; să nu fim toți apostoli; să nu fim toți proroci; să nu tălmăcim toți”; și, mai departe: „Pentru ce te faci pe tine păstor, fiind oaie? Pentru ce te faci cap, fiind picior? Pentru ce te apuci să fii căpetenie de oaste, fiind rânduit între ostași?”; și în alt loc: „Înțelepciunea poruncește: Nu fi grabnic în cuvinte; nu te întinde alături de cel bogat, fiind sărac, nici nu căuta să fii mai înțelept decât înțelepții”. Iar de se va afla cineva călcând canonul de față, să se afurisească pentru patruzeci de zile.