Marile stiluri iconografice

Felurile în care au fost pictate icoanele în cadrul unei singure tradiții, toate legate de aceleași chipuri, aceleași praznice și același canon. Bizanțul a statornicit formele, din veacurile dinastiilor macedoneană și comnenă până la pictura paleologă din secolul al XIV-lea, cu mișcarea și lumina ei. Novgorodul a pictat cu culoare limpede și linie îndrăzneață, iar Moscova a dat tradiției pe Teofan Grecul, pe Andrei Rubliov și pe Dionisie. După 1453, pictorii cretani, între care Teofan Cretanul, au păstrat vie maniera bizantină sub stăpânirea Veneției și au transmis-o Athosului, iar Serbia, Bulgaria, România și Georgia i-au dat fiecare un accent propriu. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, o mare parte a picturii s-a îndreptat spre naturalismul artei apusene, iar secolul al XX-lea a întors-o înapoi: Fotis Kontoglou în Grecia și Leonid Uspensky la Paris s-au întors la vechile modele și la vechile lor temeiuri.