Isonul (nota ținută)

Unul sau mai mulți cântăreți țin o singură notă, în timp ce melodia se mișcă deasupra ei. Isonul nu este o armonie și nici o linie de bas: este tonica glasului, făcută să se audă, astfel încât fiecare interval pe care îl cântă melodia se aude pe temeiul căruia îi aparține. Se mută numai când se mută glasul, iar un isonar bun îl schimbă târziu și discret. Teologic, este lucrul cel mai apropiat pe care arta psaltică îl are de un argument despre ea însăși, deoarece multele voci cântă o singură melodie peste o singură notă neschimbată, iar tradiția bizantină nu a vrut niciodată o țesătură în care vocile să-și urmeze fiecare drumul ei.