Sfântul Cuvios Porfirie Cavsocalivitul (1906-1991)

Păstoraș din Evia, cu un singur an de școală, care a fugit la doisprezece ani în Sfântul Munte, la schitul Cavsocalivia, și a primit acolo darul străvederii, pe care bătrânii lui i-au cerut să-l păzească prin ascultare. Boala l-a trimis înapoi în lume, iar timp de treizeci și trei de ani a fost preot slujitor la Policlinica din centrul Atenei, spovedind într-un oraș pe care îl iubea. Învățătura lui se ferește de lupta frontală cu răul: umple-ți sufletul cu dragostea lui Hristos, spunea el, și nu mai rămâne loc pentru nimic altceva; de aceea viața creștină este bucurie înainte de a fi luptă. Cuvintele sale au fost adunate după moartea lui în cartea Ne vorbește părintele Porfirie (în engleză, Wounded by Love). S-a întors la Cavsocalivia ca să moară acolo, în 1991, și a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în 2013. Pomenire: 2 decembrie.